luni, 2 decembrie 2024

Eritrea perla ascunsă a Cornului Africii

Pe o hartă, Eritreea pare o simplă bandă de uscat cuprinsă între Sudan, Etiopia, Djibouti și întinderea albastră a Mării Roșii. Însă, la o privire mai atentă, această țară fascinantă dezvăluie o istorie plină de lupte, o geografie dramatică și o diversitate culturală remarcabilă.

Geografie și peisaje dramatice

Eritreea se întinde ca o punte între continente, cu Munții Danakil dominând peisajul sud-estic și Depresiunea Danakil, unul dintre cele mai fierbinți și joase locuri de pe Pământ, căutând parcă să ajungă sub nivelul mării. La vest, teritoriul se ridică spre platourile înalte ale Masivului Etiopian, cunoscut ca un „castel al apelor” al Africii datorită râurilor ce-și au izvorul aici.

De-a lungul țărmului Mării Roșii, o fâșie de câmpie aridă se transformă într-un labirint de golfuri și insule, inclusiv arhipelagul Dahlak, compus din 126 de insule. Acestea oferă un spectacol uimitor al biodiversității marine, fiind adăpost pentru pești exotici, corali și păsări migratoare.

Istorie: de la Axum la independență

Istoria Eritreei este una a transformărilor. În antichitate, făcea parte din influentul regat Axumit, ce controla comerțul cu aur și mirodenii din Cornul Africii. După secolul al VII-lea, arabii au cucerit litoralul, iar în perioada medievală, Eritreea a devenit parte a statului etiopian.

Colonialismul a venit cu schimbări dramatice. În secolul al XIX-lea, Italia a anexat coasta și a redenumit regiunea după „Mare Erythraeum” (Marea Roșie). Sub administrația italiană, Eritreea a devenit un centru economic și militar, capitala Asmara fiind transformată într-un oraș modern, cu arhitectură art deco ce rivalizează cu orașele europene ale vremii.

Independența a fost obținută cu greu, după decenii de război cu Etiopia. În 1993, Eritreea a devenit un stat suveran, însă provocările economice și tensiunile regionale au continuat să marcheze traiectoria țării.

Biodiversitate și climă

Clima Eritreei este extrem de variată, de la zone tropicale umede pe platouri, unde precipitațiile ating 1.000 mm pe an, la ariditatea extremă a depresiunii Danakil, unde plouă mai puțin de 200 mm anual. Această diversitate climatică susține o varietate de ecosisteme: savane, păduri-galerii de-a lungul râurilor și vegetație xerofită adaptată uscăciunii.

Parcurile naționale și rezervațiile protejează fauna diversă, care include zebre, antilope, struți și chiar prădători precum leii și gheparzii. Marea Roșie, un paradis al vieții marine, adaugă o dimensiune aparte biodiversității țării.

Economia: între tradiție și potențial

Economia Eritreei este axată pe agricultură și creșterea animalelor. Cămilele, zeburii și caprele reprezintă coloana vertebrală a vieții rurale. Resursele naturale includ metale prețioase, dar și sare marină, extrasă din apele hiper-sărate ale regiunii.

În ciuda resurselor și a potențialului strategic, Eritreea s-a confruntat cu dificultăți economice majore, în special după ce Etiopia a pierdut accesul la mare prin porturile Massawa și Assab. Creșterea economică a rămas modestă, însă există speranțe de revitalizare prin exploatarea turismului și a resurselor naturale.

Cultură și diversitate umană

Populația Eritreei este un mozaic etnic și lingvistic. Tigrai, bedja, dankali și kunama sunt doar câteva dintre grupurile care trăiesc aici, fiecare cu propriile tradiții și limbi. Majoritatea locuiesc pe platouri, unde clima este mai blândă, iar agricultura este posibilă.

Asmara, capitala, este o bijuterie culturală, cu influențe arhitecturale italiene, cafenele vibrante și piețe pline de viață. Viața de zi cu zi aici reflectă spiritul de reziliență al eritreenilor, care au traversat decenii de conflicte, dar au păstrat vie o moștenire culturală bogată.


Eritreea astăzi
Astăzi, Eritreea rămâne un paradox: o țară bogată în resurse naturale și peisaje spectaculoase, dar încă împovărată de provocările politice și economice. Însă, pentru cei care o vizitează sau îi descoperă povestea, Eritreea este mai mult decât o națiune. Este o dovadă a rezilienței umane și a frumuseții care se poate ascunde în cele mai neașteptate colțuri ale lumii.

Eritreea: Datele cheie ale unui stat enigmatic

Eritreea, cunoscută oficial drept Statul Eritreea, este o țară din nord-estul Africii, cu o istorie complexă și o geografie remarcabilă. Iată o privire detaliată asupra principalelor date statistice și geografice despre această națiune fascinantă:

Geografie

  • Suprafață totală: 117.600 km² (locul 101 în lume).
  • Apă: Doar 0,14% din teritoriu este acoperit de apă.
  • Cel mai înalt punct: Emba Soira (3.018 m).
  • Cel mai jos punct: Lacul Kulul (−75 m).
  • Vecini: Sudan (605 km), Djibouti (113 km), Etiopia (912 km).
  • Litoral: Eritreea are o deschidere de 1.151 km la Marea Roșie, incluzând arhipelagul Dahlak și insulele Hanish.
  • Cel mai mare oraș: Asmara, care este și capitala țării.
  • Fus orar: UTC+3.

Populație

  • Densitate: 52 locuitori/km².
  • Populație estimată (2019): 3.497.000 locuitori.
  • Etnonim: Eritreean.

Limbi oficiale

  • Tigrinya.
  • Arabă.
  • Engleză.
  • Italiană (folosită în context istoric și turistic).

Guvernare

  • Sistem politic: Republică prezidențială.
  • Președinte: Isaias Afewerki (în funcție din 1993).
  • Legislativ: Adunarea Națională a Eritreei.
  • Capitala: Asmara.

Istorie

  • Formare:
    • Dʿmt: cca. 980 î.Hr.
    • Regatul Axumit: cca. 100 d.Hr.
    • Colonizare italiană: 1890.
    • Federația Eritreea: 15 septembrie 1952.
    • Independență de facto: 24 mai 1991.
    • Independență de jure: 24 mai 1993.

Economie

  • PIB (PPC - 2014):
    • Total: 7,814 miliarde $.
    • Pe cap de locuitor: 1.195 $.
  • PIB (nominal - 2014):
    • Total: 3,858 miliarde $.
    • Pe cap de locuitor: 590 $.
  • Indicele Dezvoltării Umane (2013): 0,381 (scăzut, locul 182 în lume).
  • Monedă: Nakfa (ERN).

Coduri și identificatori

  • Cod CIO: ERI.
  • Prefix telefonic: +291.
  • Cod ISO 3166-2: ER.
  • Domeniu Internet: .er.

Aceste date conturează imaginea unei țări a contrastelor, cu resurse limitate, dar cu o poziție geostrategică vitală și un patrimoniu cultural și natural extraordinar. Eritreea rămâne o destinație captivantă pentru exploratori și cercetători deopotrivă.


Eritreea (oficial Statul Eritreea) este un stat în partea de nord-est a Africii, mărginit de Sudan (605 km) la nord și nord-vest, Etiopia (912 km) la sud și vest, Djibouti (113 km) la sud-est și Marea Roșie (1151 km) la est. Arhipelagul Dahlak și insulele Hanish din Marea Roșie fac parte din teritoriul Eritreei. Fostă colonie italiană și britanică, Eritreea a fost anexată de Etiopia în 1952, fapt ce a avut ca urmare un lung război de eliberare, care a culminat cu obținerea independenței Eritreei în 1993. Capitala Eritreei, și cel mai mare oraș, este Asmara.

Articol principal: Istoria Eritreei

În antichitate, Eritreea făcea parte din regatul Axumit; după slăbirea acestuia, în sec. VII, litoralul Eritreei este cucerit de arabi. În evul mediu, devine provincie a statului etiopian. Din sec. al XVI-lea, este sub influența Imperiului Otoman. În 1868, Massazva este ocupată de egipteni. În sec. al XIX-lea, Italia începe să se infiltreze, dar nu are autoritate decât asupra litoralului. În 1889, Italia proclamă coasta Eritreei drept colonia sa, cu denumirea de Eritreea, de la denumirea latină a Mării Roșii, Mare Erythraeum. După războiul dintre Italia și Etiopia, și în urma păcii de la Addis Abeba (1896), Etiopia este recunoscută ca stat independent, granița pe linia Mareb-Belasa-Mura marcând o entitate geografică și politică separată. În 1936, Eritreea este unită cu Somalia italiană și Etiopia în „Africa de Est italiană”, cu capitala la Asmara, după ce Mussolini cucerise Abisinia (fosta denumire a Etiopiei). În 1941, forțele engleze din Sudan eliberează Etiopia și ocupă Eritreea. Până în 1952, aceasta rămâne sub administrație britanică. În 1952, prin rezoluția ONU, Eritreea devine regiune autonomă iar, în 1962, provincie a statului etiopian. Se naște o mișcare de gherilă pentru obținerea autonomiei și apoi, pentru separarea de Etiopia. Rezistența armată continuă 30 de ani și se încheie cu 500.000 de refugiați și 100.000 de morți, la mijloc fiind interesele marilor puteri. Din 1977, Etiopia are un regim politic marxist, sprijinit de URSS și Cuba, care este împotriva mișcărilor naționale secesioniste. În 1991, se instituie un guvern provizoriu pentru a organiza un referendum asupra independenței, sub supravegherea ONU. Eritreea este declarată stat independent în mai 1993.

Eritreea este membră a Uniunii AfricaneONU, și observatoare a Ligii Arabe.

Articol principal: Politica Eritreei

Împărțirea administrativă

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Împărțirea administrativă a Eritreei
Articol principal: Geografia Eritreei

Eritreea este așezată în NE Africii, cu ieșire la Marea Roșie. Limite: Sudanul (V și NV), Marea Roșie (E), Etiopia (S). Geografie fizică: are un teritoriu înalt: Masivul Etiopian (peste 3.000 m) de natură bazaltică, un adevărat castel al apelor în Africa, și munții Danakil (SE); în V lor, depresiunea Danakil (160 m sub nivelul mării), care se întinde mai mult pe teritoriul Etiopiei. În E, o câmpie îngustă de coastă; multe golfuri (golful Zula) și arhipelagul Dahlak (126 insule). În fața Masivului Etiopian, o depresiune largă, pe unde curge Baraka, ce trece prin Sudan și se varsă în Marea Roșie. Multe râuri, foarte scurte, temporare: râul Atbara, se varsă în Nil, la granița cu Etiopia. Clima este tropicală, cu precipitații bogate în zonele înalte (cca. 1.000 mm/an) și foarte sărace în depresiunea Danakil (sub 200 mm/an). Floră și faună: Vegetație tropicală; savană pe înălțimi; ierburi xerofite în zonele aride și păduri-galerii de-a lungul apelor, găzduite de parcuri și rezervații.

Articol principal: Economia Eritreei

Resurse și economie: bazate în special pe agricultură și creșterea animalelor: zebu, ovine, caprine, cămile. Se cultivă: orzgrâuporumbbumbactutunincitrice, bananieri, palmieri. Se exportă: cafea. Resurse mineralecuprunichelcromazbestfier. Se extrage sarea marină. Pescuitul: pești, bureți, perle. Industria prelucrătoare a peștelui și a petrolului. Transporturile și comunicațiile sunt sărace. O cale ferată leagă capitala Asmara de portul Massawa. Prin portul Aseb, se realizează tranzitul din Etiopia la mare. După independența statului Eritreea, Etiopia nu mai are ieșire la mare. Există un aeroport la Asmara. În ciuda faptului că beneficiază de deschidere la ocean, economia țării a evoluat mai rău decât cea a Etiopiei, țară totuși enclavată din cauza separării Eritreei: în perioada 2002-2012, creșterea economică a fost în Eritreea de 1,3 %, în timp ce creșterea economică a Etiopiei a fost de 8.9%.[2]

Articol principal: Demografia Eritreei

Populația este diversificată: șemitică (tigrai), kușită (bedja, dankali), nilotică (kunama, barea). Concentrarea maximă a populatiei pe platourile înalte (unde se cresc animale); în depresiune și pe litoral clima este uscată, iar populația rară. Agricultura absoarbe cea mai mare parte a forței de muncă.


Eritreea
Statul Eritreea
ሃግሬ ኤርትራ Hagere Ertra
دولة إرتريا Dawlat Iritriyá
Drapelul EritreiStema Eritrei
Drapelul EritreiStema Eritrei
Deviză"Niciodată nu îngenunchiați !"
Imn

Duration: 2 minutes and 0 seconds.
Geografie
Suprafață 
 - totală117.600 km² (locul 101)
Apă (%)0,14
Cel mai înalt punctEmba Soira[*] (3.018 m) Modificați la Wikidata
Cel mai jos punctLake Kulul[*] (−75 m) Modificați la Wikidata
Cel mai mare orașAsmara
VeciniSudan
Djibouti
Etiopia
Liga Arabă Modificați la Wikidata
Fus orarUTC+3
Populație
Densitate52 loc/km²
 - Estimare 20193.497.000
Limbi oficialetigrinya
arabaitalianaengleza
EtnonimEritreean
Guvernare
Sistem politicRepublică prezidențială
PreședinteIsaias Afewerki
LegislativAdunarea Națională (Eritreea)
CapitalaAsmara
Istorie
Formare
Dʿmtcca. 980 î.Hr
Regatul Axumitcca. 100 d.Hr
Eritreea italiană1890
Federația Eritreea15 septembrie 1952
De facto Eritreea24 mai 1991
De jure Eritreea24 mai 1993
Economie
PIB (PPC)2014
 - Total7,814 miliarde $
 - Pe cap de locuitor1.195 $
PIB (nominal)2014
 - Total3,858 miliarde $
 - Pe cap de locuitor590 $
IDU (2013)0,381 (scăzut) (locul 182)
MonedăNakfa (ERN)
Coduri și identificatori
Cod CIOERI Modificați la Wikidata
Cod mobil657 Modificați la Wikidata
Prefix telefonic+291
ISO 3166-2ER Modificați la Wikidata
Domeniu Internet.er

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Valorificarea mineralelor in depresiunea Danakil

Bun, hai să „desfacem” depresiunea Danakil–Colluli pe strate și să vedem cum poți scoate maximum de valoare din fiecare, nu doar ca sare vra...